liniar, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. linéaire, lat. linearis)
Etimologie: (fr. linéaire, lat. linearis)
1. dispus în linie dreaptă; din linii trasate cu diferite instrumente speciale.
2. (mat.; despre relații, operatori) a cărui variație poate fi reprezentată geometric printr-o dreaptă.
3. formă ~ă = polinom omogen și de gradul întâi în raport cu totalitatea variabilelor; desen ~ = desen în care se folosesc numai linii și contururi.
4. (fig.) drept.
5. (despre organizarea cunoștințelor în programe școlare) care constă în însușirea noțiunilor în formă definitivă și în întreaga lor sferă de cuprindere, fără reluări succesive.